/Palatul Cantacuzino – Istorie uitata

Palatul Cantacuzino – Istorie uitata

In urma cu un an si cateva luni, viata din orasul Pascani s-a complicat, rapid, fara nici macar un semn care sa ne atentioneze de ceea ce va urma. Aceasta complicatie a venit cand nu trebuia, astfel fiind umbrite toate problemele cu care noi, pascanenii, ne confruntam pana atunci.

Problema cu apa s-a rezolvat. Bine, rau, nu mai conteaza. Daca am dat apa unor oameni care lucreaza si chiar fac ceva, atunci am castigat ceva, insa daca am dat apa unor oameni care nu fac nimic si doar se prefac ca sunt mai buni decat ceilalti, atunci avem parte tot de acelasi drac, doar ca e in alta uniforma.

Problema de care parca toata lumea a uitat este cea a Palatului Cantacuzino aflat in Parcul Municipal. Acesta a fost, in prima faza, primit de catre cei care l-au mostenit, dar doar pentru ca primaria sa il rascumpere. Si aici s-a oprit povestea acestui loc. De când a fost luat de la primarie si pana astazi, chiar daca a fost reluat, doar in acte, sub aripa primariei, tot locul a fost devastat. S-au furat usi, calorifere, lemnul folosit la terase a putrezit, locul a fost transformat in casa pentru oamenii strazii, totul pare pustiu si parca nimeni nu ar trebui sa aiba grija ca acest loc sa ramana intact.

Nu spun ca inainte de aceasta poveste era mai bine ingrijit. Nu, locul arata cam la fel, insa parca era mult mai bine pazit. Acum insa, primaria parca isi bate joc, in mod voit, de un loc sacru pentru multi tineri din Pascani. Acolo, când era amplasat Clubul Copiilor, pentru care s-a contruit o alta cladire in zona din Vale a orasului, toti copiii se adunau pe timpul verii, si nu numai, pentru a participa la fel de fel de activitati educative.

Zona parcului prindea viata in fiecare vara când, in momentul in care te apropiai din ce in ce mai mult de cladire, incepeai sa auzi o batalie a sunetelor, batalie ce avea in coltul in stanga un cor care avea cantece atat de frumoase incat parca iti venea sa nu mai pleci de acolo, iar in coltul din dreapta se auzea un zgomot de motor, venit ori dintr-un garaj, ori de langa el, acolo unde se organizau cursuri, dar si competitii de cart-uri.

Insa, cercul care imi placea cel mai mult era cel de calculatoare. Si acum imi amintesc cum treceam pe langa geamul salii unde repeta corul, intram in cladire, urcam doua rânduri de scari, treceam printr-o sala de spectacole si intram pe un hol ingust. Acolo se afla sala in care se organiza cercul respectiv. Acolo am invatat foarte multe lucruri, chiar mai multe despre un calculator si despre componentele sale decat am invatat in primii ani de scoala.

Pe langa cercul de calculatoare mai frecventam, alaturi de verisoara mea, cercul de dans, mai exact cercul de tango ce se organiza intr-o sala ce avea o intrare separata de cea principala. Si acum când trec pe acolo vad usa pe care intram. Primul lucru pe care il faceam era sa imi arunc guma de mestecat pentru ca profesorul avea o problema cu mestecatul gumii in timpul cursului. Am patit o data sa uit, insa nu s-a intamplat mare lucru, înafara de faptul ca am fost fortat sa inghit guma.

Acum insa… Locul este parca parasit si chiar daca acesta apare in actele primariei, nimeni nu se mai ocupa de el. Stau si ma intreb, oare chiar nu se gasesc bani pentru restaurarea locului? Oare nu se poate face nimic pentru locul acesta? Chiar trebuie ca primaria orasului sa fie singura atractie a orasului, dupa cum scria zilele trecute un post local de televiziune?